Uneori,trebuie sa ne protejam energia prin a renunta si a elimina din viata noastra oamenii care nu au aceiasi energie vibrationala.

In viata asta, o sa intalnesti multi oameni. Uneori ne atasam de ei,emotional,sentimental etc. Unora,incerci sa le intinzi o mana de ajutor. De multe ori,pentru ca ii cunosti,ati trecut prin atatea lucruri impreuna si iti e greu sa vezi prin ce trece persoana respectiva. Persoanele astea,multe din ele,iti vor spune ca tin la tine,ca te iubesc. Nu de fiecare data cand intinzi mana cuiva,poti sa si ridici persoana respectiva. Se intampla,daca nu esti atent,sa fii tras tu in jos. Oamenii care iti cer ajutorul,care iti spun ca te iubesc.Trebuie sa fii atent la faptele lor. Pentru ca oamenii vorbesc mult si,unii dintre ei,fac putin. Trebuie sa fii atent ca vorbele lor sa corespunda cu faptele lor. In momentul in care aceste doua nu corespund,trebuie sa te detasezi de aceasta persoana,sa renunti la ea sau cel putin sa o ajuti fara sa te implici emotional. Sa setezi niste limite si niste granite,de care aceasta persoana sa nu poata trece. Pentru ca nu oricine merita timpul,atentia si energia ta. Daca simti ca nu iti sunt respectate unul din cele trei lucruri de mai sus,elimina sau incearca sa reduci interactiunea cu persoana respectiva din viata ta la minim. Asta e o lectie pe care am invatat-o recent,pentru ca tu dai si nu primesti in schimb decat vorbe goale. Trebuie sa exista o reciprocitate in orice relatie. Cel putin de atentie si respect. Si trecand prin lectia asta,am realizat ca am fost in ambele situatii. Am fost si cel care a intins mana,cat si cel caruia i s-a intins mana. Si am simtit durere,pentru ca in momentul in care am fost cel caruia i s-a intins mana,persoana care mi-a intins mana,in repetate randuri, a fost o persoana la care am tinut foarte mult. O persoana pe care am iubit-o cu o intensitate pe care nu pot sa o descriu. O persoana pentru care as fi facut orice. Nu stiu daca o sa mai pot simti vreodata pentru cineva,ceea ce am simtit pentru ea. Dar sa nu zici niciodata,niciodata. La cat de romantic incurabil sunt eu si la cat imi place mie sa ma indragostesc...orice este posibil. Si mi-am dat seama de ce a renuntat aceasta persoana la mine. Si mi-am dat seama,ca de cate ori mi-a intins mana,am tras-o in jos. Si am blamat-o si nu am inteles niciodata de ce s-a comportat asa cu mine. Ce am facut sa merit asta,sa merit tratamentul asta. Pana astazi,cand am fost pus in situatia ei. Trebuie sa incercam sa ne punem intotdeauna in locul celuilalt. Si m-a durut si am suferit cand am realizat,ca nu am fost suficient de bun la momentul respectiv,ca eram pe cai evolutive diferite. Va intreb pe voi,am cum sa ma invinovatesc ca,la momentul respectiv am facut ce am stiut,alea fiind cunostintele mele din momentul respectiv? Omul face ce poate,cu cat stie. Nu am cum nu?  Am cum sa o invinovatesc pe ea,ca a renuntat la mine,atunci? Nici asta nu am cum. Deci,cine este de vina? Raspunsul este nimeni. Pur si simplu,asta-i viata fratilor. Trebuie sa acceptam ca viata,uneori,este ceea ce este. Ca nu tot timpul primim ceea ce ne dorim. Si nu trebuie sa existe mereu un vinovat,nu trebuie sa cautam un vinovat sau sa aruncam vina. Trebuie sa acceptam durerea si ceea ce incearca sa ne invete. Pentru ca durea prin care trecem,in viata asta,fie ca ai facut o greseala,fie ca ai pierdut pe cineva drag,fie ca nu au iesit lucrurile asa cum te asteptai etc. ,este menita sa te invete ceva,sa iti dea o lectie,din care tu iesi mai bun. Durerea si suferinta prin care trecem nu sunt menite sa ne distruga. Ci pur si simplu sa ne invete ceva. Si nu trebuie sa lasam durerea sa ne consume. Trebuie sa accepti durerea pana ai invatat ceea ce incearca sa te invete. Apoi trebuie sa renunti la durerea asta,sa te eliberezi de ea. Si-a atins scopul. Multi oameni se agata de ea,cred ca viata s-a terminat. Gresesc,viata lor abia atunci incepe. Eu sunt recunoscator pentru toata suferinta si greutatile prin care am trecut. Am invatat sa o accept. Sa accept toate lucrurile astea care mi se intampla. Pentru ca toate suferintele si greutatile astea,m-au modelat si m-au facut omul care sunt astazi,asa am putut sa vin in fata voastra si sa va scriu randurile astea. Si am invatat multe lectii astazi. Ca in viata asta,trebuie sa ai rabdare. Nu poti sa faci nimic de pe o zi pe alta,iti trebuie rabdare ca sa capeti si sa acumulezi experienta. De viata. Nu poti sa sari peste niste procese. Si trebuie sa ai incredere ca te asteapta ceva mai bun,chiar si in momentele cand e totul negru in jurul tau. Mai ales atunci. Atunci esti testat cel mai tare. Daca reusesti sa ramai optimist si pozitiv in fata incercarilor,ai castigat frate. De la viata asta primesti ceea ce astepti. Fix asta. Nimic mai mult,nimic mai putin. Dar trebuie sa ai rabdare si atitudine. Si sa nu crezi ca va fi usor. Va fi greu dar apoi dupa greul ala,care nu tine niciodata mult,vin multe recompense. Si viata ta devine mult mai usoara. Pentru ca esti mai echipat si mai antrenat sa o infrunti. Viata asta e frumoasa,tare. Si merita traita. Si nu merita sa suferi din pricina nimanui. Ai gresit,mergi mai departe,iarta-te. Gresesti in fiecare zi,in fiecare zi invata sa te ierti. Nu ai alta alternativa. O sa vezi ca greselile astea adunate,intr-o zi, iti vor construi succesul. Greselile tale sunt caramizile cu care iti construiesti casa numita succes. Trebuie doar sa mergi mai departe,intotdeauna,sa te ridici de jos si sa continui. Am invatat sa nu mai doara mai mult de juma de ora,orice dezamagire,orice despartire,orice neimplinire. Si mereu sunt mai puternic. In incheiere,as vrea sa Ii multumesc Lui Dumnezeu si Puterilor Ceresti pentru toate lectiile(greutatile) si binecuvantarile care imi sunt trimise. Esti nimeni fara Dumnezeu. Si sunt nimeni fara Dumnezeu. Si nu in ultimul rand(ca sa-l parafrazez pe Snoop Dogg)  as vrea sa imi multumesc MIE. Pentru ca am crezut in mine( si am fost cam singurul care a facut asta).  Pace,fratilor!